Doi povestitori el și ea

 ♂ - Stau unul lângă celălalt, în pat... nu, pe canapea. Și e ceva în fața lor, trebuie să fie un TV. Un film în fața lor, merge o dramă?

♀ - Nu să alegem altceva, o animație sau o comedie romantică... sau poate amândouă.

♂ - Băiatul o luă de mână. 

♀ - Ea se lipi de el și îl sărută.

♂ - De ce a făcut asta?

♀ - Pentru că ea îl iubea pe băiat.

♂ - Și băiatul o iubea pe fată.

♀ - Și ce fac un băiat și o fată când se iubesc?

♂ - Nu știu.

♀ - Au început să-și povestească toate vrute și nevrute.

♂ - Aha eu mă gândeam la altceva. Adică băiatul i-a povestit cum mergea în spatele ei când se duceau la școală, cum o urmărea dar nu o ajungea niciodată din urmă. Băiatului îi plăcea să se uite la ea de la distanță. Avea grijă să fie lângă ea. 

♀ - Fata i-a spus că știa că e în spatele ei tot timpul, că îl aștepta de fiecare dată să o ajungă din urmă după ce îi despărțea vrun semafor.

♂ - Băiatul nu știa asta... poate dacă ar fi știut ar fi mers lângă ea.

♀ - Nu e nimic, au mers împreună după ce a aflat.

♂ - Au mai vorbit și despre altceva?

♀ - Da, fata era curioasă ce tot scria băiatul în caietul lui când rupea paginile și le arunca pe geam.

♂ - Băiatul scria doar prostii. 

♀ - Și dacă fata găsise din întâmplare unul din biletele lui aruncate?

♂ - Cred că băiatul ar fi tare stânjenit. Dar până la urmă ce bilet a găsit fata?

♀ - Fata scoase din buzunar un pătrat de foaie mototolit și citi: Câteodată vorbesc cu tine și uit ce vreau să-ți spun. Mă uit la tine cum vorbești dar nu te mai aud. Mă uit la gura ta și încerc să-ți citesc cuvintele de pe buze dar degeaba, e chiar mai rău.

♂ - Ăsta așa o fi fost, dar restul biletelor aruncate de băiat erau mai mult ca sigur liste de cumpărături și ciorne la mate.

♀ - Fetei i s-a părut foarte frumos biletul.

♂ - Oare s-au mai uitat la film? știu că așa începusem. 

♀ - Da, fata s-a culcușit în brațele lui, și au dat drumul la film.

♂ - Băiatul sa prefăcut stânjenit dar îi plăcea să o aibă lângă el.

♀ - Până la urmă despre ce era filmul?

♂ - Ceva despre o lume unde animalele vorbesc și pățaniile lor cu oamenii, nu știu sigur, e clar că vorbeau niște animale pe acolo. Și cei doi priviră liniștiți filmul.

♀ - Cum adică liniștiți? uităte cum râd la vulpea aia, ce haioasă e.

♂ - Eu cred că ar fi mai bine să-i lăsăm să se uite în pace la film.

♀ - Bine morocănosule.

♂ - Crezi că au terminat filmul?

♀ - Da. 

♂ - Cât de mult crezi că se iubeau cei doi?

♀ - Ce vrei să spui?

♂ - Păi crezi că băiatul a mai sărutat-o pe fată.

♀ - Da... și nu doar o dată.

♂ - Cei doi s-au plimbat prin parc.

♀ - S-au așezat cu fundurile pe iarbă și au privit cerul printre ramurile copacilor.

♂ - Băiatul o rugă pe fată, să-și aleagă o frunză preferată.

♀ - Iar fata se întinse pe-o ureche, și-i arată un boschete.

♂ - Cu rimă sau fără rimă, fata trebuie să-și aleagă o frunză din inimă.

♀ - Ce zici de un ac de pin? Crezi că ar fi o frunză bună pentru fată?

♂ - Dacă chiar îi place da, băiatul luă o rămurică de pin...

♀ - Nu... stai... Nu, fata se uită la toți copacii din jur stejari mândri, salcii plângătoare, castani voioși și din toți copacii din jur își alese un arțar. Se duse la el și luă o frunză căzută jos. Fata îi spuse băiatului: Uite, asta e cea mai frumoasă.

♂ - Băiatul scoase o batistă și împachetă frunza cu delicateţe, apoi băgă batista iar în buzunar.

♀ - Fata îl întrebă ce o să facă cu ea.

♂ - Băiatul vroia s-o aibă tot timpul pe fată lângă el, în plus avea un frunzar în care adunase toate fetele pe care le pupase și acum o punea și pe ea la colecție.

♀ - Serios? Băiatul colecționa fete?

♂ - Nu, era o glumă a băiatului, fata nu îl luă în serios.

♂ - Ce crezi că au mai făcut împreună?

♀ - Cred că la un moment dat s-au și certat?

♂ - De ce? 

♀ - Cred că băiatul a dezamăgit-o pe fată. Cred că ea se aștepta la ceva mai mult și băiatul în felul lui tăcut nu reușea s-o mulțumească.

♂ - Poate a fost vina fetei care tot timpul vroia ceva nou iar și iar, altceva, altundeva și din cauza asta nu era niciodată mulțumită de băiat. În timp ce el se mulțumea doar să fie cu ea oriunde și oricum.

♀ - Deci băiatul era pur și simplu plictisitor, asta vrei să zici?

♂ - Poate că după un timp fata nu l-a mai iubit.

♀ - Nu, asta nu e adevărat, ea îl iubea pe băiat, dar vroia mai mult de la el. Vroia să aibă aventuri, vroia să vadă lucruri neașteptate și vroia să plece în locuri neobișnuite.

♂ - Și pentru că el nu era așa... s-au despărțit.

♀ - De ce este asta o poveste tristă? 

♂ - Nu știu poate că pur și simplu nu erau meniți să fie împreună.

♀ - Și cum s-a terminat? Fata i-a dat papucii băiatului mototol?

♂ - Cred că da.

♀ - Mai târziu la școală fata se prefăcea că nu-l vede cum scrie iar bilete în caiet.

♂ - Băiatul o așteptă să iasă din clasă și de data asta în loc să arunce biletul pe geam îl puse pe banca ei.

♀ - Fata îl ridică de pe masă și îl privi neîncrezătoare.

♂ - Îl deschise și văzu o frunză roșiatică de arțar presată pe foaie și citi cuvintele scrise lângă ea: Te iubesc frunza mea, nu o să fie vreo zi în care nu o să te iubesc, nu o să fie vreo plimbare în parc în care nu o să mă gândesc la tine, nu o să fie vânt care să nu-mi aducă aminte de tine. 

♀ - Știu că fetei i-a plăcut asta dar...

♂ - Dar ce?

♀ - Păi s-au despărțit acum câteva rânduri.

♂ - Da, îmi aduc aminte.

♀ - Fata se duse la băiat cu biletul în mână și îi spuse: Ști că ai uitat să-mi spui care e frunza ta preferată.

♂ - Băiatul scoase din buzunar o batistă și o despături cu grijă. În ea era o frunză proaspătă de nuc. Apoi îi spuse fetei: Știam de atunci că nu ne potrivim prea bine, nu cred că copacii noștri cresc împreună.

♀ - Fata îi zâmbi larg băiatului și îi răspunse: Trebuia să-mi fi spus, îmi place mult mirosul frunzelor de nuc. 

♂ - Și acum ce o să se întâmple?

♀ - Fata o să-l sărute.

♂ - Dar...

♀ - Taci, am zis că se pupă, da?

♂ - Și restul?

♀ - Restul nu mai contează, nu vezi că se iubesc cu adevărat? restul o să vină de la sine.

english version