Săpun

O urzicare pe mână, așa a început. O urzicare ce creștea ușor și bine, împodobită cu mici mărgele albe și purulente. Globulele astea albe se iveau în vârful unor mușuroaie de carne roșie ce erupeau ca niște mini-vulcani biologici. Situația nu mai putea fi ascunsă de mâneci lungi și chiar mai mult de atât micile dealuri de carne vie începuseră să-l doară. Abia atunci în ceasul al 12-lea Holt se hotărî să meargă la doctor. 

Dermatologul la care ajunse stătea în spatele unei uși înalte de metal cu vopsea albă scorojită, iar într-un colț al holului de primire înflorea o pată de igrasie în forma unui cap de om. 

Fu primit înauntru dar înainte de toate domnul doctor se scărpină în cot. Holt privi asta ca pe un semn rău, făcu un pas înapoi încercând ușa pe la spate însă clanța rămase înțepenită. Doctorul îi făcu semn să se apropie.

-- Cu ce vă pot ajuta?

-- Am o mâncărime pe mâini, își ridică palmele în sus arătându-i cele două pete roși ce curgeau spre coate.

-- Partea enervantă este că mă dor.

Scărpinându-se în barbă dermatologul se lungii pe sub masă și scoase câteva prezervative de dimensiuni mici pe care și le rulă pe degete.

-- Să vedem.

Doctorul se apropie și testă pielea lui Holt. 

-- Este suficient, aprecie doctorul.

Apoi zâmbi ridicând o sprânceană, se scărpină la subraț și aruncă prezervativele la gunoi. 

-- Ai un mormoloc pe mână, de acolo ți-se trage. Nu mai pune mâna pe broască domnule, pui mâna pe broască în fiecare zi. 

-- Pe ce broască?

-- Da domnule, pe ceva infectat. Du-te acasă fă curat, ia-ți ziua pas cu pas și găsește broasca. O să-ți treacă dar trebuie să nu te mai reinfectezi.

Holt își luă hainele și cămășile, fiecare șosetă și maieu și le spălă la 90 de grade. Își puse o pereche proaspătă de mănuși de menaj și începu să frece gresia din baie. "Mă reinfectez zi de zi" gândi Holt, "zi de zi". Își privi periuța de dinți, o rupse în două și trase apa după ea. Ușor calmat se duse să frece și în bucătărie, însă tot nu putea să scape de cuvintele alea "zi de zi". Își luă ceașca de cafea și o plesni de perete, "Așa n-o ia nimeni din gunoi".

Își luă ziua de la capăt, regrupat în colțul lui curat de bucătărie se gândi cum avea să rupă toate pixurile de la muncă, cum avea să-și schimbe tastatura, cum urma ca mouse-ul să facă un salt de la etaj. Ca apoi într-un moment de iluminare dumnezeiască să-și aducă aminte: zi de zi se ducea la baie la muncă, zi de zi se spăla pe mâini cu săpunul solid ce purta logo-ul firmei. Zi de zi, chiar de mai multe ori pe zi el punea mâna pe broască împreună cu toți jegoșii de la muncă. 

Dar dacă săpunul era cauza atunci nu putea fi singurul, trebuiau să fie și alții, alții care sufereau. Holt se hotărî să investigheze. Avea să intre în baie fără să se mai atingă de săpun sau de chiuvetă, avea să deschidă ușa cu piciorul, avea să evite clanțele ca pe dracu, și toate astea din cauza slinoşilor de la muncă. "Dar cum se face că doar eu am mormolocul?" gândi Holt "Unde sunt ceilalți purtători de mormoloc, de ce nu-și deschide nimeni gurița". 

Holt se postă în baia unisex, având grijă să nu excludă pe nimeni. Se hotărî să stea și să miroasă bășinile tuturor colegelor și colegilor, doar așa putea ajunge la o concluzie satisfăcătoare.

  "Curva aia grasă, aia trebuie să fie, se fute cu oricine i-ar da o mână de cartofi" gândi Holt. Eillen însă scoase un săpunel de cremă albă dintr-un portmoneu cauciucat se spălă și ieși. Holt îi zâmbi politicos în timp ce mima că se spală pe mâini pentru a zecea oară. După ce femeiușca ieși, Holt își scoase degetele stafidite de sub jetul de apă, și așteptă următorul individ dubios să-și facă apariția.

"Să fie ochelaristul ăsta? lăbarul ăsta împuțit de la IT, și-o freacă în pantaloni în camera de server și vine să se spele pe săpunul ăsta" gândi aproape răspicat Holt. Plănuia să-i ofere lui Colby o baie la cap în bolul de la toaletă. Colby scoase din pantaloni o scoică de plastic de unde pescui o așchie de săpun, se spălă pe mâini și plecă fără să zică nimic. Închise ușa cu piciorul și făcu toate astea fără să-și ridice privirea din pământ. "Ce chestie" gândi Holt "aș fi putut să jur că el ...".

Următorul ce intră era chiar șeful lui Holt. Alister ieși din cabină și privindu-l zâmbitor se încheie la prohab. "Să fie oare rahatul ăsta de om? Va trebui să-mi dau demisia cu o lopată peste fața ăstuia" contemplă Holt. Alister se opri în fața oglinzii, scoase din buzunar un spray antibacterian și își dădu amplu pe mâini, umplând toaleta cu un miros de alcool dulceag. Cu un picior deja afară Alister îl felicită pe Holt pentru treaba bună pe care o face și dispăru înainte ca Holt să-i poată răspunde.

Bufni în budă și colegul de birou, nesimțitul de Olaf.

-- Hei bibicu, am avut o gagică în weekend m-a dărâmat frate.

"Ar putea să fie el? Normal, l-am văzut în ziua aia cum își ștergea mucii în palmă" gândi Holt. 

-- Avea vreo 20 de kg peste mine... hai nu 20 dar 10 tot avea, băi și o poftă de nu o să-ți vină să crezi, se mândri Olaf din interiorul budei în timp ce se auzea un jet continuu de urină bulucind apa din toaletă.

Olaf ieși din staul, trecând indiferent pe lângă chiuvetă și aruncă un ultim: 

-- Viața bibicu ...

"Ha ha ăsta nici măcar nu s-a uitat la chiuvetă, cine a mai rămas?". De când stătea la pândă nicio persoană nu folosise săpunul-broască. 

Un bâzâit electric începu să-i mângâie piciorul lui Holt. Omul de serviciu intră cu o mătură în mână și o puse în poziție de drepți lângă chiuvetă. Își înfundă mâinile în apă și se clăbuci serios pe mâini până la coate. Luă un căpuș de apă și-l turnă pe frunte apoi încă unul pe ceafă. Pâraie de transpirație curgeau în jos pe hainele omului de serviciu. Văzând mizeria ce se scurgea de pe omul ăsta Holt se aprinse. 

Fără îndoială el era, el trebuia să fie pestilența umblătoare, omul ăsta cu prea multe straturi să mai simtă câțiva mormoloci. Holt înșfăcă ușurel mătura de lângă omul de serviciu, și-l plesni cu toată puterea în moalele capului. Simții cum brutul lemnului îi cedă în mână dar îl mai lovi odată pentru satisfacția de a face mânerul țăndări. Bătrânul, cu șiroaie de sânge pe față, se aruncă spre Holt iar acesta îl opri cu restul de mătură. Bătrânul o apucă iar Holt îl învârti spre geam unde aproape fură aruncați de la etaj. Holt îl lovi pe bătrân în spatele piciorului stâng, îl apucă de acel picior și îl ridică în sus balansându-l pe marginea ferestrei. Lansă un urlet victorios apoi îl aruncă în gol. Bătrânul, prea imobil, nu reuși să se mai prindă de nimic și căzu pleznit pe marginea trotuarului. 

Telefonul lui Holt continua să sune. Acesta luă o gură de aer și-l puse la ureche. 

-- Salutări, vă sun de la dermatologie, nu e nici o infecție domne. Mi-au venit înapoi analizele, trebuie să fie o reacție alergică la ceva. Ai mângâiat vreo pisică sau ți-ai luat vreo cămașă nouă? Am avut odată un pacient, se umpluse de bube de la o brățară dintr-aia împletită, îi ziceam domne e de la brățară el nu și nu ...

English version: Soap

Read More »

Soap

A patch on his hand, that's how it started. A patch that grew steadily and was well adorned with small white purulent beads. These white globules appeared on the top of red mounds of meat erupting like biological mini-volcanoes. The situation could no longer be hidden by long sleeves, and far worst, the small hills of living flesh began to hurt. Only then in the 12th hour Holt decided to go see a doctor.

The dermatologist stood behind a tall metal door painted with flaky white enamel, and in the corner of the reception lobby a mold stain blossomed in the shape of a human head.

He got inside, and the first thing the doctor did was scratch his elbow. Holt looked at this as a bad sign and took a step back trying the door behind, but the knob was stuck. The doctor motioned him to approach.

-- How can I help you?

-- I have an itch on my hands, he lifted his palms up, showing the two red spots oozing down to his elbows.

-- The annoying part is they hurt.

Scratching his beard, the dermatologist lunged beneath the table and pulled out a couple of small-sized condoms that he rolled on his fingers.

-- Let's have a look.

The doctor approached and tested Holt's skin.

-- That's enough, said the doctor.

Then he smiled, lifted one eyebrow, scratched his armpits, and dropped the condoms into the trash.

-- You have a tadpole on your hands, that's how you got in trouble. You put your hand on the frog every day, you have to stop doing that sir.

-- On a frog?

-- Yes sir, on something infected. Go clean your house, take your day step by step and find the frog. It will pass, but you have to stop reinfecting yourself.

Holt picked up his clothes, his shirts, each and every sock and undershirt and washed them all at 90 ºC. He put on a pair of fresh gloves and began scrubbing the bathroom. "I reinfect myself every day", thought Holt, "every day". He looked at his toothbrush, he broke it in half and flushed it down the toilet. Slightly more calm he went to the kitchen, but he still couldn't escape the words "every day". He picked up his coffee cup and threw it against the wall, "This way no one is gonna take it from the trash".

He started recapping his day in a clean kitchen corner, thinking how he would break all his pens at work, how he would change his keyboard, how the mouse would make a jump out the window. Then, in a moment of divine enlightenment, he remembered: every day he went to the bathroom at work, day in day out he would wash his hands with the company soap, the one with the company logo. Every day, even several times a day, he put his hands on the frog in communion with the noxious people at work.

But if the soap was the cause then he couldn't be the only one, there had to be others, others who suffered. Holt decided to investigate. He would have to walk into the bathroom without touching the soap or the sink, he would open the door with his feet, and avoid door handles like all hell.

"But why am I the only one with a tadpole growing on me?" Holt thought, "Where are the other carriers, why doesn't anyone else open their little mouths?"

Holt got his post in the unisex bathroom, taking care not to exclude anyone. He decided to sit and smell all his colleagues farts, just so he could reach a satisfactory conclusion.

  "That fat bitch, she must be it, she would fuck anyone for a handful of fries", thought Holt. But Eillen took out a white cream soap from a rubber wallet, washed her hands and went out. Holt smiled politely while he was pretending to wash his hands for the tenth time. After the woman stepped out Holt pulled out his pruned fingers from beneath the jet of water and waited for the next dubious individual to make an appearance.

"Has to be this four eyes, this bloody bastard from IT, rubbing it in his pants in the server room, coming to wash it off on this soap", Holt thought almost shouting. He was planning to give Colby a bath in the toilet bowl. Colby pulled out a plastic sea shell from where he fished out a sliver of soap. He washed his hands, and left without saying anything. He closed the door with his foot and did all these without raising his gaze from the ground. "What a thing", Holt thought, "I could have sworn he ..."

The next one was Holt's boss. Alister left the stall and smiling at Holt zipped up his fly. "Is he the piece of shit I've been looking for? I may have to sign my resignation with a shovel on his face", contemplated Holt. Alister stopped in front of the mirror, pulled out an antibacterial spray and amply sprayed his hands, filling the toilet with the smell of sweet alcohol. With one foot out, Alister congratulated Holt for the good job he was doing and disappeared before Holt could answer.

Bursting into the bathroom entered his friend, nasty Olaf.

-- Hey buddy, oh man I had some chick this weekend, she almost broke me.

"Could it be him? Of course, I saw him blowing his nose in his hands just the other day", thought Holt.

-- She had about 40 pounds on me... well not 40 but at least 20, and lustful beyond belief.

Olaf boasted from within the stall, while a continuous jet of urine was sloshing the water in the toilet. He stepped out of the stall, passing indifferently by the sink and throwing a final:

-- That's life ...

"Ha ha, he didn't even look at the sink, who's left?" Not a single person had used the froggy soap since he was waiting.

An electric buzz began to massage Holt's leg. The janitor came in with a broom in his hand. He sunk his hands in the water and started sudsing his hands up to his elbows. He took a little water in the crook of his hands and poured it on his forehead and again at the back of his neck. Streams of sweat flowed down the man's clothes. Seeing the wretchedness flowing down from this man, Holt started steaming.

Undoubtedly he was the one, he had to be the pestilence, a man with too many layers of filth to feel a few tadpoles. Holt sneaked behind the old man taking his broom, and swung with all his strength for the janitor's head. He felt the bluntness of the wood failing in his hands, so he swung one more time with the satisfaction of braking the wood in half. The old man, now with a bloody face, threw himself toward Holt, but he stopped him with the rest of the broom. The old man grabbed it, and Holt turned him to the window where both of them were almost thrown out. Holt hit the old man behind his left foot, grabbed him by that leg, and lifted him up balancing him on the edge of the window. He launched a victorious howl and then threw him out. The old man, too immobile to catch on to anything, fell with a splat on the edge of the pavement.

Holt's phone continued to ring. He took a breath and put it to his ear.

-- Greetings, I'm calling you from the dermatology office, there's no infection sir. The lab results came back, it has to be an allergic reaction to something. Have you been fondling a cat, or maybe got a new shirt? I once had a patient covered head to toe in blisters from an allergic reaction to a bracelet. I was telling him "it's from the braided nonsense on your hand" but he kept saying no and no...

Versiunea în română: Săpun

Read More »

What does your blood say about you

People used to watch TV or read the morning newspaper for the horoscope, that time has passed, now for the horoscope you simply put your finger on the blood collector while you're taking a piss. And so this is the new morning routine. Horoscope? - "You might have a face to face conversation with your boss and if you have the nerve to ask for something, you'll get it, if not, he won't beg you to take it."- good , Health? - "This is not a good period for your health" - ehh bad luck. If you have enough money you will leave a drop of blood every morning in the Collector and He will dictate not only what you have to eat but also what you have to do on that day. You'd think that a beautiful and unique mirror of the human spirit such as your self would be free to do whatever he wants, unfortunately this is not true. Oh my little tender reflection on the retina, you are but an deterministic equation: genetics will crook your teeth after your 13th birthday, subtle chemical imbalances will change the way you think, bacteria will change your DNA and your leukocytes, protectors of the meat temple, will change your mood in the hopes that you will stay inside where you are all safe. O thou great and unique miracle of the world you are on a boat in a storm tossed at the mercy of circumstance. I just hope I have a paddle on this ocean.

I feel a legion of creatures curving the road I walk on. Collector: "Depression, negligence, avoid public transport, aggression, suggestion of exercise at home, day off". It's been saying the same thing for the last 3 months, I haven't yet reached the famous "code red", danger to yourself / danger to those around you. Lately I've been "recommended" the chocolate croissant and coconut milk. I know all the food is regulated and all pills are integrated, but nobody tells you exactly what you're taking with your food. By the state I'm in I guess it's a antidepressant and something for anxiety. But it may as well be something against some chronic disease that the Collector, in His eternal wisdom, decided to keep hidden from me.

Or maybe he decided I'm not fucking enough these days, but they usually put that in the water. When someone up top decides that the population is aging the city goes crazy. It's easy to see when they want some fresh blood by the number of people fucking in the parks. While your dog is trying to take a shit, a girl pulls on his tail because it excites her. I don't drink the public water, I don't wash my hands with it, I don't wash my clothes with it. Water is the emergency doping system.

My blood is thicker than usual, let's see what the Collector has to say today. I hear rumors that when the Collector decides you're too unstable or completely useless it will "recommend" you something hidden, something that can't be eaten by accident, something like poison. Perhaps it's a combination of products. How many of us escaped death because the shop didn't have cola and we took pepsi instead.

There are of course the classics: You shouldn't eat meat unless you have a streptococcus or something. You have to wait until you are sick enough to eat a nice roast beef, otherwise the antibiotics will hurt you. You're supposed to eat chicken only while growing up, no man should ever eat chicken meat after the age of 21, I haven't heard of any adult with the "recommendation" - chicken.

Ohh shit where's my "chocolate croissant and coconut milk"? You must be joking "honey 322" what in the hell kind of chemical cocktail are they making me take. I'll never find this shit at the local grocery, I have to look for a honey shop. It will take a day to find that crap, maybe this is how the Collector forces my hand to get that day off. Well blow me, I'm going to work I'll see about that honey later.

At work the air intake gauge awaits me. In the old days you would be fired if you stank of booze now they'd probably let you work with a 0 index of productivity and a null salary for the day. Pray to your God, to the Lord of pulmonary alveoli for a good amount of oxygen in your exhalation, because your day's wage depends on it. My ass, look at this fucking payroll, it's a joke. I barely get in the office and the boss is calling for me.

On his desk there is a jar of honey. Are we both so sick that we need honey?

- This is for you.

- Honey 322?

- Yes, it came in the office before you did.

- Is it something serious?

- I don't know they don't tell me these things. Now... I can't convince you to do the right thing, but I know things are going badly, I know you don't want this jar but I also know it's the only way things will get back to normal.

- And what if it's death? What if for some reason the Collector decided to kill me today?

- Then it would be for the best to die today. Tomorrow might be worse and you might hurt others.

This two eyed testicle, this piece of filth, this disgusting excuse for a human wants me to die. And he wants me to die in such a way that I won't bother him too much. He wants me to go to the bathroom and die as politely and as close to the dumpster chute as I can. Ohh O Lord, my God, my blood Collector, why didn't you sent a crowbar so I can slap his face off.

- And what if I hurt you today ... right now. What? didn't think of that?

And I fell over punching him in the head. I felt tissues under my hands crackle and pop, but through my kicking I only heard him  laughing. I stopped and he muttered a few words to me.

- Haa, I was wondering why I feel so numb, they gave me an anesthetic for this meeting. You have no choice, take the honey now and you may have a chance.

I took the jar and ran. Ok ... maybe they know. I have to calm down. Maybe they can read it in my blood. Deep breaths. They knew I would do this? My hands are shaking. They knew I would beat up my boss. I have deep cuts on my fists. They let me beat him. I'm bleeding. They knew I would run afterwards. I have to go to the hospital. They let me run. I should have drank the honey. How stupid can you be. Things can't go back to normal. And now here I am with my "honey 322" in hand. They expect me to drink it. Ohh God. They know I'll drink it. My Savior, my Collector don't kill me just yet ... 

versiunea în română

Read More »

Ce spune sângele despre tine

Oamenii obișnuiau să se uite la TV sau să citească ziarul de dimineață pentru horoscop, timpul ăla a trecut, acum pentru horoscop faci pișu și pui un deget pe Colectorul de sânge. Și uite așa asta e noua rutină de dimineață. Horoscop? - "S-ar putea s-aveți o discuție între patru ochi cu șeful și dacă aveți curaj să-i cereți  ceva, o să obțineți, dacă nu, el n-o să se roage de dumneavoastră."  - e bine , Sănătate? - "Nu este o perioadă propice pentru sănătatea dumneavoastră" - ehh ghinion. Dacă ai suficienți bani în fiecare dimineață îți lași o picătură de sânge în Colector și acesta nu îți va dicta doar ce trebuie să mănânci ci și ce trebuie să faci în următoarea zi. Ai crede că tu frumoasă și unică oglindă a spiritului uman ești liber să faci ce vrei, din păcate asta nu este adevărat. Micuța și gingașă mea reflexie de pe retină, nu ești decât o ecuație deterministă: bagajul genetic îți va strâmba dinții la 13 ani, subtile dezechilibre chimice îți vor schimba felul în care gândești, bacteriile îți vor schimba ADN-ul, iar leucocitele, protectoarele templului de carne, îți vor modifica starea de spirit în speranța de a te ține în casă acolo unde sunteți cu toții în siguranță. O tu minunat și unic miracol al acestei lumi ești pe o barcă într-o furtună aruncat de colo colo în voia circumstanțelor. Eu doar sper că am o vâslă pe acest ocean.

Simt o legiune de creaturi cum îmi curbează drumul. Colectorul: "Depresie, neatenție, evitați transportul în comun, agresiune, sugestie: exerciții fizice în casă, zi liberă”. Îmi spune același lucru de 3 luni de zile, nu am atins încă faimosul "cod roșu", pericol pentru tine însuți/ pericol pentru cei din jur. În ultimul timp mi se "recomandă" cornul cu ciocolată și laptele de cocos. Știu că toată mâncarea este reglementată și că toate pastilele sunt integrate, însă nimeni nu îți spune exact ce doctorii mănânci. După starea pe care o am presupun că e un antidepresiv și ceva pentru anxietate. Dar poate la fel de bine să fie ceva împotriva vreunei boli cronice pe care Colectorul, în eterna Lui înțelepciune, a hotărât că e mai bine să nu o cunosc. 

Sau poate a decis că nu fut suficient, dar aia o pun de obicei în apă. Când cineva acolo sus hotărăște că populația este îmbătrânită orașul o ia razna. E ușor să-ți dai seama când vor sânge proaspăt după numărul enervant de oameni care și-o trag în parc. În timp ce cățelul tău încearcă să tragă un căcău, o tipă îl trage de coadă pentru ca asta o excită. Eu nu beau apa din sistemul public, nu îmi spăl mâinile cu ea, nu îmi spăl hainele cu ea. Apa este sistemul de dopare de urgență.

Am sângele mai gros decât de obicei, să vedem ce zice colectorul azi. Aud zvonuri că atunci când colectorul hotărăște că ești prea instabil sau cu totul inutil ți se "recomandă”, ceva ascuns, ceva ce nu poate fi mâncat accidental, ceva otravă. Probabil e o combinație de produse. Oare câți dintre noi evităm moartea pentru că vânzătoarea nu mai avea cola și ne-a dat pepsi. 

Sunt și clasicele: nu ar trebui să mănânci carne decât dacă ai vrun streptococ. Trebuie să aștepți să vină boala ca să mănânci o friptură de vită, pentru că antibioticele din carne ți-ar face rău. Carne de pui doar când crești, nici un om nu ar trebui să mănânce găină după vârsta de 21 de ani, nu am auzit de vrun adult cu "recomandarea" - carne de pui. 

Ohh căcat unde îmi e "cornul cu ciocolată și laptele de cocos"? trebuie să glumești "miere 322" ce mă-sa de cocktail cu chimicale îmi pregătesc ăștia. Nu o să găsesc căcatul ăsta la aprozar o să trebuiască să caut un magazin de miere. O să-mi ia o zi să găsesc rahatul ăsta, poate ăsta e felul Colectorului de a-mi forța mâna să-mi iau ziua aia liberă. Ei bine muie, mă duc la lucru și vedem după aia. 

La muncă, fix la întrare, mă așteaptă suflanta. În vremurile bune te-ar fi dat afară dacă îți puțea gura a băutură acum probabil te-ar lăsa să muncești cu un indice de productivitate 0 și salariu nul pe ziua respectivă. Roagă-te la Dumnezeul alveolelor tale pulmonare pentru o cantitate bună de oxigen în expirație, leafa pe o zi depinde de asta. Ce curu meu, uită-te la gluma asta de salariu. Abia mă așez la birou și șeful mă cheamă la el. 

Pe biroul lui este un borcănaș cu miere. Suntem amândoi atât de bolnavi că am ajuns la miere? 

- Ăsta e pentru tine. 

- Miere 322?

- Da, a venit aici la birou înaintea ta.

- E ceva grav? 

- Nu știu nu mi se spun chestiile astea. Uite care e treaba, eu nu pot să te conving să faci ce trebuie, dar știu că lucrurile merg prost, știu că nu vrei borcanul ăsta și mai știu că e singura ta soluție.

- Și dacă e moartea în el? Dacă cumva Colectorul mi-a decis moartea azi?

- Atunci ar fi bine să mori azi. Mâine o să fie mai rău și e posibil să rănești și pe alții.

Coiul ăsta cu ochii, jegul, scârba asta vrea să mor.  Să mor în așa fel încât să nu-l deranjez prea mult. Să mă duc la baie și să mor cât mai politicos și cât mai aproape de ghenă. Ahh Doamne, Dumnezeul meu, Colectorul meu de sânge, de ce nu mi-ai trimis și o rangă să-l pleznesc peste față. 

- Și dacă te rănesc pe tine azi... chiar acum. Ce? la asta nu te-ai gândit?

Și m-am aruncat peste el cărându-i pumni în cap. Am simțit sub mâini cum țesuturile crapă și pocnesc, dar pe el l-am auzit răzând printre lovituri. M-am oprit și mi-a bolborosit câteva cuvinte. 

- Haa, chiar mă întrebam de ce mă simt așa amorțit, mi-au dat un anestezic pentru întâlnirea asta. Nu ai alternative, ia mierea acum și poate mai ai o șansă.

Am luat borcănașul și am fugit. Ok... poate o să știe. Trebuie să mă calmez. Poate o să știe citindu-mi sângele. Inspiră adânc. Știau că o să fac asta? Îmi tremură mâinile. Știau că o să-l bat pe șefu. Am tăieturi adânci în pumni. M-au lăsat să-l bat. Sângerez. Știau că o să fug după aia. Trebuie să mă duc la spital. M-au lăsat să fug. Ar fi trebuit să beau mierea. Cât de prost poți să fii. Lucrurile nu pot reveni la normal. Și acum iată-mă aici cu „mierea 322” în mână. Ei mă așteaptă să o beau. Doamne. Ei știu că o s-o beau. Salvatorul meu, Colectorul meu nu mă omorî tocmai acum...

english version

Read More »

Ultimul drum

O mașină neagră mârâia gutural în așteptarea ultimului ei pasager. Un băiat de 19 ani se apropie cu un ghiozdan în mână. Capul șoferului apăru din umbră și se contorsionă în direcția băiatului cu o întrebare nerostită.
- Sunt doar niște cursuri, ezită băiatul.
- Nu ai nevoie de ele, îi răspunse șoferul.
Băiatul așeză calm ghiozdanul în zăpadă și urcă la dreapta șoferului.
- Domnul Andrei? întrebă șoferul.
- Da, răspunse studentul.
Șoferul înghiți o listă de nume și se întoarse cu un rânjet în direcția pasagerilor.
- Domnilor, nici unul din noi nu va scăpa cu viață, așa că bucurați-vă de acest ultim drum.

Timbrul motorului le vibra în piept ca o a doua inimă iar mașina porni la drum într-un ropot de fum.
- Domnul Andrei, dânșii sunt domnul George și domnul Ștefan, explică șoferul.
George, un tânăr nesigur îi făcu un semn cu mâna abia reușind să se oprească din tremurat. Ștefan, mai calm, stătea cu capul lipit de geamul portierei și îl ignoră.
- Și ...tu? Tu cine ești? întrebă studentul spre șofer.
- Cine sunt eu? Vezi oamenii ăia de pe trotuar ce își târâie picioarele în zăpadă. Sunt niște cadavre umblătoare. Vezi? ei nu există în momentul ăsta, ei se întrupează la muncă și dispar de cum pun piciorul pe stradă. Eu nu sunt unul dintre ei, eu trăiesc pe stradă, împreună cu creaturile neonului galben, cu dependenții, curvele și perverșii.
- Vrea doar să știe cum te cheamă, sugeră Ștefan rămânând cu privirea dincolo de geam.
- Eu sunt groparul din această seară, continuă vesel șoferul.
- E vreo șansă să supraviețuim? întrebă George.
- Doar dacă ai planuri să ajungi o legumă gratinată, dar stai liniștit am avut grijă să nu se întâmple asta.
Iar șoferul bătu ușor cu un deget în plasticul descărnat din mijlocul volanului. Toate airbag-urile mașinii fuseseră smulse.
- Am pe aici câteva surprize, odată ce am apăsat accelerația, nimic nu ne mai poate opri.

- Unde mergem? întrebă Andrei.
- Clasic, la podul rupt peste defileul Cioara, explică șoferul.
George își luă capul în mâini și începu să plângă ușor.
- Este un sfârșit minunat, e normal să fim emoționați, dar nu trebuie să ratăm momentul, îl îmbărbătă șoferul.
- De ce acolo? întrebă Andrei.
- Cum de ce? Asta e tradiția, mârâi șoferul.
Ștefan le explică celorlați monoton:
- La începutul fiecărui an, la prima lună plină, mașinile negre gonesc spre Podul Ciorii. Trebuie să fim primii acolo, doar primi se aruncă în gol, restul trebuie să mai aștepte un an.
- Exact, scuipă printre dinți șoferul, apoi continuă cu zâmbetul pe buze, mai avem de făcut o singură oprire.

Mașina frână la un colț de stradă și trei fete plătite urcară în poalele pasagerilor.
- M-am gândit că ați vrea să smotociți niște tinere înainte de ultimul hop. Dar trebuie s-o facem în mers, nu mai putem întârzia.
- Eu nu ... se opuse George.
- Taci și bagă lemnu în sobă omule, o să te mai încălzești.
După câteva minute de frecuș, una din damele cu ochii spălăciți îi vorbi șoferului:
- Băiatu a terminat, poate te rezolv și pe tine.
- Eu am avut grijă de asta mai devreme, dar mai putem pierde timpul până termină și ceilalți, iar șoferul o apucă pe blondină de ciuf și o direcționă între picioarele lui.

***

Pe drum în fața sinucigașilor, o altă mașină neagră alerga în aceeași direcție cu ei. Șoferul se apropie de cealaltă berlină.
- Trei inși o calcă spre Podul Ciorii într-o negricioasă bătrână. Ăștia sunt competiția, bombănii șoferul și trase de volan aruncând cele două mașini într-o luptă corp la corp.
Metalul crud se contorsionă în ciocnire pierzându-și o parte din pielea vopsită. Mașinile mușcau una din cealaltă, iar mașina rivală fu aruncată de pe drum într-un stâlp. Șoferul le zâmbi băieților și ieși vesel din mașină ținând un levier pe post de evantai. Mașina opusă îmbrățișa acum un par de beton. Andrei îl urmă pe șofer:
- Sunt ca noi? întrebă el.
- Nu ca noi, niște amatori.
Pilotul mașini concurente era leșinat în perna airbag-ului, iar șoferul deschise ușa cu levierul și îl târî afară.
- Poate la anu și scoate dracu airbag-urile.
- Și cu ceilalți din mașină ce facem? îl opri Andrei.
- Niște ratați, cu puțină șansă și-au rupt gâtu.

Mașina își continuă drumul furioasă, scuipând fum albastru în spate.
- Pierzi ulei, o să calezi motorul, observă Ștefan.
Șoferul șopti, mai mult pentru el însuși:
- E în regulă, ăsta e ultimul drum și pentru ea. Domnilor sper ca v-ați scris ultimele cuvinte.
Andrei nu răspunse iar șoferul se scotocii prin buzunare și scoase o jumătate de creion, o hârtie și un prezervativ.
- Scrie, pune-l în prezervativ și înghite. Mașina asta o să ajungă pe la 1300 de grade, dar cu puțin noroc o să-ți găsească biletul la autopsie.

- Nu știu ce caut aici, vreau ... vreau să fumez o țigară, aveți o țigară? murmură George.
- Cum adică nu ști ce cauți aici? Cauți moartea, vrei să te sinucizi, îl ațâță Ștefan.
- Ia una de la mine, se oferi Andrei întinzând un pachet de țigări.
Șoferul ridică ochii din drum.
- Nu e o idee bună, nu știu dacă ați observat dar a început să miroasă a benzină. Am burdușit portierele cu sticle de benzină, și cred că la ultima noastră ciocnire am spart câteva din ele.
- Te rog lasă-mă să ies, fumez o țigară și mergem, se rugă George.
- E prea târziu, spuse șoferul în timp ce din motor ieșeau aburi.

Mașina gonea pe stradă precum o cometă în flăcări lăsând în urmă o coadă alb-albăstruie.
- Nu îmi pasă care sunt motivele voastre. V-ați săturat de dușuri reci de dimineață? E proastă cafeaua de la muncă? Poate că aurolacul nu te mai inspiră? nu mai contează, acolo e podul și suntem deja morți.
Mașină rulă ușor, ca un animal rănit, până la marginea podului. Ștefan îi vorbi șoferului:
- Lasă-l să plece, la știri mașinile astea cu sinucigași au doar 3 oameni în ele și noi suntem patru.
Șoferul deschise portiera, apăsă pedala de accelerație până la fund, și contră:
- Nu, sunteți doar trei, și spunând asta șoferul se aruncă din mașina ce țâșnii peste pod.

English version: The last ride

Read More »

The last ride

A growling black car was awaiting her last passenger. A 19-year-old boy approached with a backpack in his hand. The driver's head appeared from the shadows and contorted towards the boy with an unspoken question.
- These are just some courses I take, hesitated the boy.
- You don't need them, replied the driver.
The boy calmly sat his backpack in the snow and climbed into the car.
- Mr. Andrew? the driver asked.
- Yes, answered the student.
The driver swallowed a list of names and returned with a grin towards his passengers.
- Gentlemen, none of us will get out alive, so enjoy this last ride.

The motor's timbre was throbbing in their chests like a second heart when the car started on its way with a clatter of smoke.
- Mr. Andrew, these are Mr. George and Mr. Stephen, explained the driver.
George, a hesitant young man, almost trembling, gave him a waive. Stephen, a lot calmer, sat glued to the glass of the door and ignored him.
- And... you? Who are you? asked the student towards the driver.
- Who am I? See those people on the sidewalk, the ones dragging their feet in the snow. Walking corpses they don't exist right now, they inhabit those bodies at work and disappear as soon as they set foot on the street. I'm not one of them, I live on street, with the creatures of the yellow neon lights, the addicts, the prostitutes and the perverts.
- He just wants to know your name, advised Stephen still looking beyond the window.
- I am tonight's gravedigger, continued cheerfully the driver.
- Any chance we survive? asked George.
- Only if you plan on being a half roasted vegetable, but don't worry, I took care that wouldn't happen.
The driver tapped the ripped plastic from the middle of the steering wheel. All the car's airbags had been torn out.
- And I have a few other surprises here, once I press the gas, nothing can stop us.

- Where are we going? inquired Andrew.
- The classic broke bridge over the Crow's gorge.
George put his hands over his face and started weeping.
- It is a wonderful end, it's normal to be nervous, but we mustn't miss the moment, encouraged the driver.
- Why there? asked Andrew.
- What do you mean why there, that's tradition, snarled the driver.
Stephen explained in a monotone voice to the others:
- At the beginning of each year, at the first full moon, the black cars race to the Crow's Bridge. We have to get there first, only the first throw them self's over the bridge, the rest will have to wait another year.
- Exactly, spat through his teeth the driver, and then continued with a smile, we have to make one more stop.

The car stopped at a street corner and three paid girls climbed on the passengers laps.
- I was thinking you would like one last hump before we go over the bump. But we have to do it on the run, we can't delay.
- I don't... opposed George.
- Shut up and stick some wood in the stove man, it will warm you up.
After several minutes of rubbing, one of the dames with pale eyes spoke:
- This boy is done, maybe I can do you next.
- I took care of this sooner, but we can enjoy our time while the others finish, and the driver grabbed the blonde's hair and directed her between his legs.

***

In front of the suicide squad, a second black car was running in the same direction. The driver pulled beside them.
- Three men trample towards the Crow's Bridge in an old blacky. They're the competition, reckoned the driver.
He pulled the wheel throwing the two cars in a melee. The raw metal contorted in shock, losing some of its painted skin. The cars bit each other and the rival car was thrown off-road into a pillar. The driver smiled towards the boys and came out of the car, waiving a tire iron like a paper fan. The opposite car was now embracing a concrete pole. Andrew followed him:
- Are they like us?
- No not like us, just some amateurs.
The pilot for the rival car was passed out in the airbag cushion, and the driver used the tire iron to open the door and drag him out.
- Maybe next year and take the fucking airbags out.
- What about the others in the car? interrupted Andrew.
- Just some losers, if they are fortunate they broke their necks.

The car continued its ride furiously, spewing blue smoke from behind.
- You're losing oil, you will blow the engine, noted Stephen.
The driver whispered, almost to himself:
- It's also her last ride... it's okay.
- Gentleman, I hope you wrote your last words.
Andrew was the only one who didn't answer. The driver rummaged his pockets and took out half a pencil, paper and a condom.
- Write it down, put it in the condom and swallow it. The heat in this car will reach 1300 degrees, but with a bit of luck they will find the note in the autopsy.

- I don't know what the fuck I'm doing here, I want ... I want to smoke a cigarette, do you have a cigarette? murmured George.
- What do you mean "you don't know"? you're seeking death, you want to kill yourself, mocked Stephen.
- I'll give you one, volunteered Andrew with a pack of cigarettes in his hand.
The driver lifted his head from the road.
- Not a good idea, I don't know if you noticed but it smells like gasoline. I crammed bottles of gasoline in the car doors, and I think our last crash broke some of them.
- Please let me go out, I'll have a smoke and then we can go.
- It's too late and we're almost there, said the driver while steam was coming out of the engine.

The car was racing down the streets like a flaming comet leaving a trail of white-blue smoke behind.
- I don't care what your reasons are. Tired of cold showers in the morning? Bad coffee at work? maybe sniffing glue doesn't inspire you anymore? it doesn't matter, we are already dead ... there's the bridge.
The car rolled gently, to the edge of the bridge, like a wounded animal. Stephen spoke to the driver:
- Let him go, in the news all these suicide cars have only three bodies in them, we're four.
The driver opened his door, pressed the gas pedal to the floor, and countered:
- No you are only three, and saying this the driver jumped out of the car as it jettisoned off the bridge.

Versiunea în română: Ultimul drum

Read More »