În acest timp alte ființe, ce ar fi putut fi supranaturale la ce puterea aveau asupra mea, m-au luat pe sus și pus într-o cameră făcută din antimaterie. Trebuie să fi fost antimaterie întrucât nu aveam voie să mă ating nimic și se micșora de fiecare dată când nu eram atent. Zeii pitici au ieșit hotărât și m-au trimis pe țărmurile plutoniene pentru interogatorii. Aveam să-l înghit, știam că acești grăsuți urmau să mă întrebe pe unde e. Una dintre inteligențele astea superioare chiar a avut idea ridicolă că micuța falangă ar putea fi reatașată în vrun fel, cu vreo magie albă și degete ascuțite, vă spun eu prostii. Toți piticii ăștia mari de lângă mine se mișcau greu și cu intenție așa că după un timp m-am oprit din mestecat și l-am înghițit, nici măcar nu și-au dat seama.
Sucurile gastrice pot dizolva fier, și asta e un anunț publicitar fals. Când m-am dus într-un final la baie în mijlocul mizeriei plutitoare era un mic os de fildeș. L-as fi luat, serios, fără nici o scârba, l-aș fi pus la gât, sau poate vârf la arătătorul de la scoală ca toți să arate cu degetul la hartă. Din păcate piticii încă erau cu ochii pe mine și toți trebuie să trăim cu dezamăgirea. Asta e lecția ce am luat-o din întâmplarea asta, așa că am tras apa.
Cu toate astea oamenii au continuat să exagereze, să mă arate cu degetul, parca mi se face poftă doar când mă gândesc. Ce tot încerc să-ți zic aici ... nu îmi stârnii apetitul.
Artă de Anca Toma
No comments :
Post a Comment