Nu o să te mint, mi-a fost un pic rău la început și primul instinct a fost să-l scuip. Însă nu, nu..., trebuia să-i fac în ciudă Mâinii, așa că l-am ținut între dinți. Trebuia să-l simt și între măsele, l-am testat ca pe o vișină coaptă. Degetul era moale, consistent și zemos.
În tot acest timp, alte ființe, ce ar fi putut fi supranaturale la ce puterea aveau asupra mea, m-au luat pe sus și m-au pus într-o cameră făcută din antimaterie. Trebuie să fi fost antimaterie, întrucât nu aveam voie să mă ating de nimic și se micșora de fiecare dată când nu eram atent. Zeii pitici au ieșit hotărâți și m-au trimis pe țărmurile plutoniene pentru interogatorii.
Aveam să-l înghit, știam că acești grăsuți urmau să mă întrebe unde e. Una dintre inteligențele astea superioare chiar a avut idea ridicolă că micuța falangă ar putea fi reatașată în vrun fel, cu vreo magie albă și degete ascuțite. Niște prostii!! Toți piticii ăștia mari de lângă mine se mișcau greu și cu intenție așa că după un timp m-am oprit din mestecat și l-am înghițit, nici măcar nu și-au dat seama.
„Sucurile gastrice pot dizolva fier” - ăsta e un anunț publicitar fals. Când m-am dus într-un final la baie, în mijlocul mizeriei plutitoare era un mic os de fildeș. L-aș fi luat, serios, fără nici o scârbă, l-aș fi pus la gât sau poate vârf la arătătorul de la școală, ca toți să arate cu degetul la hartă. Din păcate, piticii încă erau cu ochii pe mine. Toți trebuie să trăim cu dezamăgirea. Asta e lecția ce am luat-o din întâmplarea asta, așa că am tras apa.
Cu toate astea oamenii au continuat să exagereze, să mă arate cu degetul. Mi se face poftă doar când mă gândesc. Eu am tot încercat să-i avertizez... să nu-mi stârnească apetitul.
No comments :
Post a Comment