Mâinile mele au unghii lungi, prea lungi pentru un bărbat, prea lungi pentru mine. Curate și albe le simt cum vor să crească. Le văd cum cresc, e ceva ciudat la ele.
Sunt într-un vis și nu mai pot ieși din el.
Pe canapeaua mea e o fată, mă vede că o privesc un pic prea atent și mă întreabă, ridicându-și una din sprâncenele ei subțiri - „Ce e?”. Ea nu e reală, doar bucăți din ea îmi par familiare. Un minunat monstru a lui Frankenstein de care nu pot să scap. Mă sărută și mă privește cu niște ochi verzi. Îi recunosc, sunt ochii unei fete de care era înnebunit un fost coleg de cameră. Buze cu gust de vișine, de la fata cu care mâncam vișine în cimitir când eram puști.
— Nu te cunosc.
Se uită furioasă la mine și îmi dă o palmă.
Mă scol.
Îmi pun mâna pe locul unde imaginația mi-a dat o palmă și îmi simt obrazul cald și înțepător. Ce dracu, mi-am dat o palmă în somn?
Lângă mine o fată frumoasă cu gropițe în obraji se hlizește.
— Nu îmi vine să cred că ai adormit pe muzica asta.
Stai fata asta... ohh o cunosc, o cunosc. Îmi aduc aminte, sunt la o nuntă. Capul îmi pulsează în ritm de samba, creierul îmi fleoșcăie din stânga în dreapta ca o cană de apă.
— Mă duc să dansez, continuă ea.
Vizavi de mine, soția fratelui meu îmi face semn să mă duc după ea. Mă ridic și ies afară, am nevoie de aer.
— Dacă ți-e rău, poți să pleci.
Frate-miu a ieșit după mine.
— Așa a fost și când te-ai căsătorit tu?
— Nu sunt căsătorit.
Mă scol.
Ohh Doamne, ce bine ar fi fost dacă durerea asta de cap era tot în vis. Ai băut aseară și acum suferă, prostule, suferă.
Ceasul digital de lângă TV este defect, trebuie să mă bazez pe bătrânul ceas cu limbi din bucătărie. 8:20, mă îmbrac și o iau spre muncă. Ies pe hol, iar vecina de vizavi mă vede. Îi zic „Săru' mâna”, ea doar dă dezaprobator din cap. Ce? E prea târziu să plec la muncă la ora asta? Baba asta nebună, lua-o-ar naibii de babă.
În stația de tramvai un taximetrist îmi face semn cu mâna, să mă dau la o parte ca să-și parcheze el mașina în stație. Ce e și cu nebuni ăștia, mă tot dau la o parte. Îmi simt unul din degete cum îmi iese din adidas.
Ajung la muncă, șefa îmi pune hârtiile de ieri pe masă. „Ăsta e greșit, și aici... și aici...” îmi zice bătând cu degetul, din loc în loc, pe foaia din fața mea. Ehh, curca asta nu își dă seama că nu am dormit mai deloc aseară, dacă o să continui așa... trebuie să. Şi atunci îmi văd unghiile de un albastru marin cu valuri desenate pe ele.
— Alo, ce faci? Visezi?
— Ceasul din bucătărie nu are baterii.
— Poftim?
— Nu a mai avut baterii de 2 ani.
Mă scol.
Hai frate, uite asta este exact ce nu îmi place la visele mele. Cum să visezi că te duci la muncă, să te trezești și chiar să te duci la muncă?
Lângă mine iubita mea are un cearceaf în cap, dar stă cu fundu descoperit.
— Culcă-te la loc, dormi și tu mai mult, e sâmbătă, bolborosește spre mine.
Aa, așa e, e sâmbătă, mă întind înapoi pe spate. Dar nu mai pot să dorm, o pleznesc peste fund și ea sare în sus ca electrocutată.
— Hai să facem ceva, îi spun.
Ea își dă cearceaful jos din cap, mă sărută.
— Da ok, dar mai întâi spală-te pe dinți.
Ieșim pe balcon, iubi își aprinde o țigară, mă caut și eu de un pachet. Ea dă din cap, știe că nu am, niciodată nu am, îmi întinde o țigară de la ea. Trag primul fum, e ceva mai mișto ca prima țigară de dimineață? Un sentiment ciudat de rușine mă cuprinde, ceva e în neregulă. Mă uit la ea.
— Nu mă lăsasem de fumat?
Mă scol.
De data asta singur, bine înțeles că singur, ehh sunt un prost. Cât de bătut în cap să fi? De când nu am mai avut o gagică cu fundu în sus lângă mine? Și țigara aia m-a trezit, altă tâmpenie.
Rufe umede stau întinse în mijlocul casei, aerul ăsta infect îmi dă visele astea. Mă duc la baie, încerc să-mi umplu căpușul mâinii cu apă, doar că apa îmi curge printre degete. Privesc oglinda, iar reflexia din fața mea dă ușor dezaprobator din cap.
No comments :
Post a Comment