Șhh... simți cum îți curge ochiul stâng? Te ustură? O să te rog să-l deschizi mai larg. Vrei să te ajut, da? Încă un pic, hai, încă o țâră și o să-ți iau lumina din ochi. Ști cum se zice: „lumina îți fură lucrurile pe care le simți pe întuneric”.
Crezi în zeul tău? Deschide-l larg și o să treacă, îți promit. Știu că ustură, mâine o să fie inflamat, dar ești cu mine, o să trecem peste asta împreună. O să fie bine, ai să vezi.
Nu te mai fâțâi, am o nouă regulă pentru tine, e ca un exercițiu de relaxare. Ești gata? Ține-ți respirația. Ar trebui să reziști cel puțin un minut.
Te-am luat pe nepregătite? E în regulă. Încercăm din nou. Deci, o nouă regulă, poți să respiri doar când îți dau eu voie. Expiră tot ce ai în plămâni și așteptă un minut fără să inspiri, da?
Oricât de mult ai expirat, în plămâni tot a rămas ceva aer și nu e vina ta, nu e ca și cum nu m-ai ascultat, este natura plămânilor tăi. Dacă îți cer să sari 2 metri în aer și nu poți să o faci, asta e doar natura picioarelor tale. Însă nu te oprește nimeni să te antrenezi, poți să-ți depășești condiția. E ironic, în direcția opusă ai putea ajunge cu lejeritate la 2 metri sub pământ fără antrenament, doar cu o lopată. Trebuie să-ți vezi limitele ca să le depășești, dar mai trebuie să-ți alegi și o direcție bună.
Strângi din dinți? Zâmbește, hai zâmbește, e în regulă, zâmbește! Știu că nu o să trișezi, arată-mi toți dinții. Ști că ai un dinte crăpat? Lasă-mă să mă uit. Nu respira și continuă să zâmbești. Trebuie să vezi un dentist, văd că îți macini dinții. De ce, de la griji și frustrări? Ce poate cere universul de la ultima ei moluscă vorbitoare. Rumegi ca o vită, ești o moară stricată, dacă o s-o ți așa nu o să rămâi decât cu praf de cretă în gură.
O să-ți dau o palmă, ești gata? Asta e noua regulă, inspiri de fiecare dată când îți dau câte o palmă. Nu a trecut un minut, mai așteptăm un pic, nu o meriți încă.
Ști că poți să renunți oricând. Poți să nu mă asculți și să faci ce vrei. Dacă renunți, nu o să te mai pălmuiesc, nu sunt aici să dau palme în stânga și-n dreapta. Dacă renunți, toate astea se vor termina. Vom ieși din camera asta, ne vom spăla pe față și acest rendez-vous poate fi uitat.
Ar trebui să-ți reamintesc asta mai des. Vezi, ăsta e un exercițiu bun pentru amândoi și eu mai învăț câte ceva.
Nu sunt ăla care poate să-ți deschidă chakrele sau ochiul interior, doar tu poți să faci asta, doar tu poți să faci pe hopa-mitică, să treci peste toate și să te bucuri de eliberare. Nu pot să-ți fiu nici măcar ghid, trebuie să descoperi totul singur.
Dinții ăia chiar arată jalnic. Asta nu ar fi o problemă dacă aveai mania ronțăitului, ca oamenii ăia care rod cabluri electrice de plăcere. Din păcate tu suferi de frică. Spune-mi, simți creaturi galbene ce cresc și se ascund după tapet? Astea sunt chestii care te rod pe nevăzute. Eu îți vreau bolile pe dinafară, oneste, ușor de înțeles și plăcute la explicat.
Cum îți mai simți ochiul? O să-ți aduc o oglindă, ești ca omul care plânge cu un ochi și râde cu celălalt. E mai ușor acum? Lacrimile ți-au spălat o parte din detergent.
Bagă de seamă, tratamentul doare, însă nu se compară cu alternativa. Să-ți mai pun un pic.
Salvarea vine întotdeauna dinăuntru, din resursele pe care nu ți le ia nimeni, din aerul pe care nu poți să-l expiri, din lacrimile și transpirația ta, lubrifiantele vieții. Ai totul la îndemână, trebuie doar să bagi mâna înăuntru și să cotrobăi pe acolo, ai un magazin întreg la dispoziție. Primul raft adrenalină și acid lactic; la mezeluri gastrită și pietre din fiere; melanină și celule gri la electrice. Ești încă verde și magazinul e plin, iar o casieriță drăguță te lasă să pleci fără să plătești.
Nu te mai zbate, nu o să înțelegi nimic dacă trebuie să te leg de scaun. Să nu te mai prind că pui mâna la față. Vrei să pui mâna să treacă? Cine te crezi?
Am depășit amărâtul ăla de minut, dar nu meriți palma.
De ce te scarpini când te mănâncă? Te scarpini până ți se înroșește pielea și te scarpini până îți dă sângele și te-ai tot scărpina până la os. Ceea ce-ți ofer eu este mult mai bine. Unde o să ajungi dacă sângerezi pentru chestii atât de banale.
Dacă te mănâncă, asta duce la meditație. Cu cât stai mai nemișcat, mai coagulat, simți tot felul de mâncărimi: sub țâțe, pe lângă nas, undeva în creștetul capului. Mâncărimea aia e cadoul păcătosului, te anunță că ești pe drumul cel bun. Ști exact ce trebuie să ignori. O să vezi, toate trec de la sine, așa cum trec toate lucrurile pe lumea asta. Te mănâncă fruntea, dar eu vreau să te scap de mâncărimea de pe creier.
Ia aminte la câteva cuvinte: „Ignoră durerea și ea o să te ignore pe tine”. Mai ia puțin detergent, e cu lămâiță. O să te ajute să înțelegi, dar o să te rog să-ți pui singur acum. Pot să aștept, nu e nicio grabă.
Ar trebui să rupem dintele ăla, din păcate nu o să treci prea ușor peste asta. O durere atât de intensă s-ar putea să te scoată din metamorfoză. E cam mult pentru început. Vrei totuși să încercăm, aduc patentul?
Ahh... am uitat, cum să vorbești fără aer? E în regulă, facem pașii ăștia mărunți împreună și tu trebuie să ai răbdare cu mine. Promit că o să ieși de aici copil al lui Iapetus.
Ține-ți respirația, zâmbește, deschide ochiul, știu că vrei să-l deschizi mai larg, dar mai mult decât durerea în sine, frica de durere te oprește. Te rog, e pentru binele tău, fă-o!
Vrei palma aia, ești gata? Ia o palmă și inspiră!
Ce te strâmbi așa? Te doare? Treci peste, cu ce te ajută că te ustură? Ia o palmă și inspiră. Ți se înroșește fața, dar o să învățăm să respirăm din nou.
Îți poți imagina ce om așteaptă ca fiecare gură de aer să fie însoțită de durere, îți dai seama ce fac din tine?
Expiră, zâmbește... așteptăm; ia o palmă și inspiră. Ai tresărit, ce a fost aia!? Nu are cum să te doară, gândește-te că e doar machiaj: ruj de buze în obraji și vânăt de Tir la ochi. Zâmbește; ia o palmă și inspiră.
Mă spetesc aici și tu nu înțelegi nimic. Zeul tău există doar în suferință și durere, doar atunci îl caută oamenii. De asta te-a făcut slab, ca să-I ceri ajutorul.
Cât e de pervers. Te-a făcut imperfect în imaginea Lui, migrene în imaginea Lui, organe care cedează în imaginea Lui, moartea în imaginea Lui, carne pe băț în imaginea Lui, creier sufle în imaginea Lui, suflet neprihănit în imaginea Lui.
Sunt invidios, mai vezi doar cu un ochi, dar ți s-a limpezit privirea. O să aduc patentul, o s-o faci cu mâna ta. Nu respira, mă întorc imediat.
Crezi în zeul tău? Deschide-l larg și o să treacă, îți promit. Știu că ustură, mâine o să fie inflamat, dar ești cu mine, o să trecem peste asta împreună. O să fie bine, ai să vezi.
Nu te mai fâțâi, am o nouă regulă pentru tine, e ca un exercițiu de relaxare. Ești gata? Ține-ți respirația. Ar trebui să reziști cel puțin un minut.
Te-am luat pe nepregătite? E în regulă. Încercăm din nou. Deci, o nouă regulă, poți să respiri doar când îți dau eu voie. Expiră tot ce ai în plămâni și așteptă un minut fără să inspiri, da?
Oricât de mult ai expirat, în plămâni tot a rămas ceva aer și nu e vina ta, nu e ca și cum nu m-ai ascultat, este natura plămânilor tăi. Dacă îți cer să sari 2 metri în aer și nu poți să o faci, asta e doar natura picioarelor tale. Însă nu te oprește nimeni să te antrenezi, poți să-ți depășești condiția. E ironic, în direcția opusă ai putea ajunge cu lejeritate la 2 metri sub pământ fără antrenament, doar cu o lopată. Trebuie să-ți vezi limitele ca să le depășești, dar mai trebuie să-ți alegi și o direcție bună.
Strângi din dinți? Zâmbește, hai zâmbește, e în regulă, zâmbește! Știu că nu o să trișezi, arată-mi toți dinții. Ști că ai un dinte crăpat? Lasă-mă să mă uit. Nu respira și continuă să zâmbești. Trebuie să vezi un dentist, văd că îți macini dinții. De ce, de la griji și frustrări? Ce poate cere universul de la ultima ei moluscă vorbitoare. Rumegi ca o vită, ești o moară stricată, dacă o s-o ți așa nu o să rămâi decât cu praf de cretă în gură.
O să-ți dau o palmă, ești gata? Asta e noua regulă, inspiri de fiecare dată când îți dau câte o palmă. Nu a trecut un minut, mai așteptăm un pic, nu o meriți încă.
Ști că poți să renunți oricând. Poți să nu mă asculți și să faci ce vrei. Dacă renunți, nu o să te mai pălmuiesc, nu sunt aici să dau palme în stânga și-n dreapta. Dacă renunți, toate astea se vor termina. Vom ieși din camera asta, ne vom spăla pe față și acest rendez-vous poate fi uitat.
Ar trebui să-ți reamintesc asta mai des. Vezi, ăsta e un exercițiu bun pentru amândoi și eu mai învăț câte ceva.
Nu sunt ăla care poate să-ți deschidă chakrele sau ochiul interior, doar tu poți să faci asta, doar tu poți să faci pe hopa-mitică, să treci peste toate și să te bucuri de eliberare. Nu pot să-ți fiu nici măcar ghid, trebuie să descoperi totul singur.
Dinții ăia chiar arată jalnic. Asta nu ar fi o problemă dacă aveai mania ronțăitului, ca oamenii ăia care rod cabluri electrice de plăcere. Din păcate tu suferi de frică. Spune-mi, simți creaturi galbene ce cresc și se ascund după tapet? Astea sunt chestii care te rod pe nevăzute. Eu îți vreau bolile pe dinafară, oneste, ușor de înțeles și plăcute la explicat.
Cum îți mai simți ochiul? O să-ți aduc o oglindă, ești ca omul care plânge cu un ochi și râde cu celălalt. E mai ușor acum? Lacrimile ți-au spălat o parte din detergent.
Bagă de seamă, tratamentul doare, însă nu se compară cu alternativa. Să-ți mai pun un pic.
Salvarea vine întotdeauna dinăuntru, din resursele pe care nu ți le ia nimeni, din aerul pe care nu poți să-l expiri, din lacrimile și transpirația ta, lubrifiantele vieții. Ai totul la îndemână, trebuie doar să bagi mâna înăuntru și să cotrobăi pe acolo, ai un magazin întreg la dispoziție. Primul raft adrenalină și acid lactic; la mezeluri gastrită și pietre din fiere; melanină și celule gri la electrice. Ești încă verde și magazinul e plin, iar o casieriță drăguță te lasă să pleci fără să plătești.
Nu te mai zbate, nu o să înțelegi nimic dacă trebuie să te leg de scaun. Să nu te mai prind că pui mâna la față. Vrei să pui mâna să treacă? Cine te crezi?
Am depășit amărâtul ăla de minut, dar nu meriți palma.
De ce te scarpini când te mănâncă? Te scarpini până ți se înroșește pielea și te scarpini până îți dă sângele și te-ai tot scărpina până la os. Ceea ce-ți ofer eu este mult mai bine. Unde o să ajungi dacă sângerezi pentru chestii atât de banale.
Dacă te mănâncă, asta duce la meditație. Cu cât stai mai nemișcat, mai coagulat, simți tot felul de mâncărimi: sub țâțe, pe lângă nas, undeva în creștetul capului. Mâncărimea aia e cadoul păcătosului, te anunță că ești pe drumul cel bun. Ști exact ce trebuie să ignori. O să vezi, toate trec de la sine, așa cum trec toate lucrurile pe lumea asta. Te mănâncă fruntea, dar eu vreau să te scap de mâncărimea de pe creier.
Ia aminte la câteva cuvinte: „Ignoră durerea și ea o să te ignore pe tine”. Mai ia puțin detergent, e cu lămâiță. O să te ajute să înțelegi, dar o să te rog să-ți pui singur acum. Pot să aștept, nu e nicio grabă.
Ar trebui să rupem dintele ăla, din păcate nu o să treci prea ușor peste asta. O durere atât de intensă s-ar putea să te scoată din metamorfoză. E cam mult pentru început. Vrei totuși să încercăm, aduc patentul?
Ahh... am uitat, cum să vorbești fără aer? E în regulă, facem pașii ăștia mărunți împreună și tu trebuie să ai răbdare cu mine. Promit că o să ieși de aici copil al lui Iapetus.
Ține-ți respirația, zâmbește, deschide ochiul, știu că vrei să-l deschizi mai larg, dar mai mult decât durerea în sine, frica de durere te oprește. Te rog, e pentru binele tău, fă-o!
Vrei palma aia, ești gata? Ia o palmă și inspiră!
Ce te strâmbi așa? Te doare? Treci peste, cu ce te ajută că te ustură? Ia o palmă și inspiră. Ți se înroșește fața, dar o să învățăm să respirăm din nou.
Îți poți imagina ce om așteaptă ca fiecare gură de aer să fie însoțită de durere, îți dai seama ce fac din tine?
Expiră, zâmbește... așteptăm; ia o palmă și inspiră. Ai tresărit, ce a fost aia!? Nu are cum să te doară, gândește-te că e doar machiaj: ruj de buze în obraji și vânăt de Tir la ochi. Zâmbește; ia o palmă și inspiră.
Mă spetesc aici și tu nu înțelegi nimic. Zeul tău există doar în suferință și durere, doar atunci îl caută oamenii. De asta te-a făcut slab, ca să-I ceri ajutorul.
Cât e de pervers. Te-a făcut imperfect în imaginea Lui, migrene în imaginea Lui, organe care cedează în imaginea Lui, moartea în imaginea Lui, carne pe băț în imaginea Lui, creier sufle în imaginea Lui, suflet neprihănit în imaginea Lui.
Sunt invidios, mai vezi doar cu un ochi, dar ți s-a limpezit privirea. O să aduc patentul, o s-o faci cu mâna ta. Nu respira, mă întorc imediat.
No comments :
Post a Comment