Two storytellers him and her

♂ - They are sitting next to each other on the bed ... no, on the couch. And there's something in front of them, it must be a TV. A film in front of them, maybe a drama?
♀ - No let's pick something else, a romantic comedy or an animation... or both.
♂ - The boy took her hand.
♀ - She slided next to him and kissed him.
♂ - Why did she do that?
♀ - Because she loved the boy.
♂ - And the boy loved the girl.
♀ - And what do boys and girls do when they are in love?
♂ - I don't know.
♀ - They began to tell each other anything and everything.
♂ - Aha I was thinking of something else. You mean, the boy told her how he fallowed her on their way to school, stalking her but never quite going next to her. The boy liked to look at her from a distance. He took care to be close to her.
♀ - And the girl told him she always knew he was behind her, and she would always wait for him to catch up after being separated by a stop light.
♂ - The boy didn't know that ... maybe if he knew he would've walked next to her.
♀ - It's fine, they walked together after he found out.
♂ - Did they talk about anything else?
♀ - Yes, the girl was curious: What did the boy write in his notebook, that he would end up tearing up pages and throwing them out the window?
♂ - The boy just wrote nonsense.
♀ - And what if she found, by chance, one of his discarded pages?
♂ - I think the boy would be embarrassed. But anyway what page did the girl find?
♀ - She pulled out a crumpled square sheet of paper and read: Sometimes when I talk to you I forget what I'm saying. I watch you speak but I can't hear you, I look at your mouth and try to read your lips but it's hopeless, if anything it's worse.
♂ - Well that was one note, I am sure the rest were shopping lists and notes for math.
♀ - The girl thought the note was very beautiful.

♂ - Did they still watch the movie? I know that's how we began.
♀ - Yes, the girl was nesting in his arms, and they started the film.
♂ - The boy pretended to be embarrassed but he liked having her next to him.
♀ - What was the movie about?
♂ - Something about a world where animals talk and their mishaps with people, I'm not sure, it's clear there were some talking animals in it. And then the two watched the movie quietly.
♀ - What do you mean quietly? just look at them laughing at that fox, she's so funny.
♂ - I think it would be better to leave them alone while they watch the movie.
♀ - Fine grumpy.

♂ - Do you think the movie finished?
♀ - Yes.
♂ - How much do you think they love each other?
♀ - What do you mean?
♂ - Well, do you think the boy managed to kiss the girl again?
♀ - Yes... and not just once.

♂ - The two were walking through the park.
♀ - And they sat their butts on the grass and watched the sky through the trees.
♂ - The boy was breaf, and asked the girl to pick out a leaf.
♀ - The girl was in no rush, so she pointed at a brush.
♂ - With or without a rhyme, the girl had to pick out a leaf this time.
♀ - Would a pine needle do? would that be a good leaf for the girl?
♂ - If she really liked it yes, the boy took a small pine branch and...
♀ - No ... wait ... no. The girl looked at all the trees around her: the proud oaks, the weeping willows, the cheerful chestnuts and from all the trees around her she chose a maple. She went to the tree and picked up a fallen leaf. The girl told the boy: Look, this is the most beautiful.
♂ - The boy took out a handkerchief and gently wrapped the leaf, then put the handkerchief in his pocket.
♀ - The girl asked him why he did that.
♂ - The boy always wanted to have the girl next to him, plus he had a leaf binder where he collected all the girls he ever kissed and he wanted to add her to the collection.
♀ - Seriously? The boy had a collection of girls?
♂ - No, it was a joke, the girl didn't take it seriously.

♂ - What else do you think they did?
♀ - I think at one point they must have fought.
♂ - Why?
♀ - I think the boy disappointed the girl. I think she was expecting more and the boy in his silent ways failed her.
♂ - Maybe it was the girl's fault, who always wanted something new, again and again, anything and everything and was never satisfied with the boy. While he was content just to be with her anyhow and anywhere.
♀ - So the boy was simply boring, that's what you mean?
♂ - Perhaps the girl just stopped loving him after a while.
♀ - No, that's not true, she loved the boy, but she wanted more from him. She wanted to have adventures, wanted to see unexpected things and go to unusual places.
♂ - And because he wasn't like that... they broke up.
♀ - Why is this a sad story?
♂ - I don't know, maybe they weren't meant to be together.
♀ - And how did it end? The girl dumped the idle boy?
♂ - I think so.

♀ - Later at school the girl pretended not to see him writing again in his notepad.
♂ - The boy waited until she went outside, and this time instead of crumpling the paper and  throwing it out the window he placed it on her desk.
♀ - The girl lifted the note and looked at it tentatively.
♂ - She opened the note and saw a red maple leaf pressed on the sheet and read the words written next to it: I love you my leaf, there won't come a day when I won't love you, where won't be a walk in the park were I don't think of you, there won't be a wind that doesn't remind me of you.
♀ - I know the girl liked it but ...
♂ - But what?
♀ - Well they broke up a couple of lines ago.
♂ - Yes, I remember.
♀ - She went to the boy with the note in her  hand and said: You know, you forgot to tell me which is your favorite leaf.
♂ - The boy pulled out his handkerchief and carefully opened it. Inside there was a fresh walnut leaf. And then he told the girl: I knew from back then that we didn't fit together, I don't think our trees grow together.
♀ - The girl grinned at the boy and replied: You should have told me, I love the smell of walnut leaves.
♂ - So now what?
♀ - The girl kissed him.
♂ - But ...
♀ - Shut up, I said they smooched, ok?
♂ - And the rest?
♀ - The rest doesn't matter, don't you see? that is true love, the rest will come by itself.

versiunea în română

Read More »

Doi povestitori el și ea

♂ - Stau unul lângă celălalt, în pat... nu, pe canapea. Și e ceva în fața lor, trebuie să fie un TV. Se uită la un film. Merge o dramă?
♀ - Nu, să alegem altceva, o animație sau o comedie romantică... sau poate amândouă.
♂ - Băiatul o luă de mână. 
♀ - Ea se lipi de el și îl sărută.
♂ - De ce a făcut asta?
♀ - Pentru că ea îl plăcea pe băiat.
♂ - Bine și băiatul o plăcea pe fată.
♀ - Și ce fac un băiat și o fată când se plac?
♂ - Nu știu.
♀ - Au început să-și povestească vrute și nevrute.
♂ - Aha, eu mă gândeam la altceva. Adică băiatul i-a povestit cum mergea în spatele ei când se duceau la școală. Băiatul se uita la ea de la distanță. Avea grijă să stea aproape, chiar dacă nu ajungea niciodată să meargă împreună cu ea. 
♀ - Fata i-a spus că știa de el, că îl aștepta de fiecare dată să o ajungă din urmă după ce îi despărțea un semafor.
♂ - Băiatul nu știa asta. 
♀ - Nu e nimic, au mers împreună după ce a aflat.
♂ - Au mai vorbit și despre altceva?
♀ - Da, fata era curioasă ce tot scria băiatul în caietul lui când rupea paginile și le arunca pe geam.
♂ - Băiatul scria doar prostii. 
♀ - Fata i-a spus că a găsit din întâmplare una din foile aruncate.
♂ - Cred că băiatul s-a ruşinat când a auzit de treaba asta. Dar până la urmă ce era scris pe foaia aia?
♀ - Fata scoase din buzunar un pătrat de foaie ce se vedea că fusese mototolit și citi: „Câteodată vorbesc cu tine și uit ce vreau să-ți spun. Mă uit la tine cum vorbești, dar nu te mai aud. Mă uit la gura ta și încerc să-ți citesc cuvintele de pe buze, dar degeaba.”
♂ - Ăsta așa o fi fost, dar restul biletelor aruncate de băiat erau mai mult ca sigur desene și ciorne la mate.
♀ - Fetei i s-a părut foarte frumos biletul.

♂ - Oare s-au mai uitat la film? Știu că așa începusem. 
♀ - Da, fata s-a culcușit în brațele lui și au dat drumul la film.
♂ - Băiatul s-a prefăcut stânjenit, dar îi plăcea să o aibă lângă el.
♀ - Până la urmă ce film era?
♂ - Ceva despre o lume unde animalele vorbesc și pățaniile lor cu oamenii, nu știu sigur, e clar că vorbeau niște animale pe acolo. Și cei doi priviră liniștiți filmul.
♀ - Cum adică liniștiți? Uită-te cum râd la vulpea aia, ce haioasă e.
♂ - Eu cred că ar fi mai bine să-i lăsăm să se uite în pace la film.
♀ - Bine, morocănosule!

♂ - Crezi că au terminat?
♀ - Da. 
♂ - Cât de mult crezi că se plăceau cei doi?
♀ - Ce vrei să spui?
♂ - Păi crezi că băiatul a mai sărutat-o pe fată.
♀ - Da... și nu doar o dată.

♂ - Cei doi s-au plimbat şi prin parc.
♀ - S-au așezat cu fundurile pe iarbă și au privit cerul printre ramurile copacilor.
♂ - Băiatul o rugă pe fată, să-și aleagă o frunză preferată.
♀ - Iar fata se întinse pe-o ureche și îi arătă un boschete.
♂ - Cu rimă sau fără rimă, fata trebuie să-și aleagă o frunză din inimă.
♀ - Ce zici de un ac de pin? Crezi că ar fi o frunză bună pentru fată?
♂ - Vai ce inimă mică, dar dacă îi place, băiatul luă o rămurică de pin...
♀ - Nu... stai... Nu, fata se uită la toți copacii din jur: stejari mândri, salcii plângătoare, castani voioși și din toți copacii din jur își alese un arțar. Se duse la el și luă o frunză căzută. Fata îi spuse băiatului: Uite, asta e cea mai frumoasă.
♂ - Băiatul scoase un carnet și presă frunza cu delicatețe în el, apoi îl dosi în ghiozdan.
♀ - Fata îl întrebă ce o să facă cu ea.
♂ - Băiatul îi spuse că dorea s-o aibă tot timpul pe lângă el, în plus avea un frunzar, iar acolo aduna pe toate fetele pe care le pupa.
♀ - Serios? Băiatul colecționa fete?
♂ - Nu, era doar o glumă, fata nu îl luă în serios.

♂ - Ce crezi că au mai făcut împreună?
♀ - Cred că la un moment dat s-au și certat.
♂ - De ce? 
♀ - Cred că băiatul a dezamăgit-o pe fată. Cred că ea se aștepta la mai mult de la el și băiatul, în felul lui tăcut, nu reușea s-o mulțumească.
♂ - Poate a fost vina fetei, ea tot timpul dorea ceva nou, iar și iar, altceva, altundeva și din cauza asta nu era niciodată mulțumită de băiat. El se mulțumea să piardă vremea pe acasă.
♀ - Deci, băiatul era pur și simplu plictisitor, asta vrei să zici?
♂ - Poate că după un timp fata nu l-a mai plăcut.
♀ - Nu, asta nu e adevărat, ea îl plăcea pe băiat, chiar dacă dorea mai mult de la el. Dar dorea şi aventuri, dorea să vadă lucruri neașteptate, dorea să plece în locuri neobișnuite. Ce e rău într-asta?
♂ - Și pentru că el nu-i putea da lucrurile astea s-au despărțit.
♀ - De ce este asta o poveste tristă? 
♂ - Nu știu, poate că nu erau meniți să fie împreună.
♀ - Și cum s-a terminat? Fata i-a dat papucii băiatului că era mototol?
♂ - Eu nu aş zice că era mototol.

♀ - Mai târziu, la școală fata se prefăcea că nu-l vede cum scrie bilete în caiet.
♂ - Băiatul o așteptă să iasă din clasă și de data asta împături biletul şi în loc să-l arunce pe geam îl puse pe banca ei.
♀ - Fata îl găsi după ce trecu pauza și îl privi neîncrezătoare.
♂ - Deschise biletul și văzu o frunză roșiatică de arțar presată pe foaie și citi cuvintele scrise lângă ea: E foarte frumoasă frunza ta. Poţi să o iei înapoi fără grijă, nu o să fie vreo zi în care să nu mă gândesc la tine, nu o să fie vreo plimbare în parc în care să nu mă gândesc la tine, nu o să fie vânt care să nu-mi aducă aminte de tine. 
♀ - Știu că fetei i-a plăcut asta dar...
♂ - Dar ce?
♀ - Păi, s-au despărțit acum câteva rânduri.
♂ - Aha, îmi aduc aminte.
♀ - Fata se duse la băiat cu biletul în mână și îi spuse: Ai uitat să-mi spui care e frunza ta preferată.
♂ - Băiatul scoase caietul din ghiozdan. În el era o frunză proaspătă de nuc. Apoi îi spuse fetei: Ştiam că nu o să ne potrivim prea bine, nu cred că copacii noștri cresc împreună.
♀ - Fata îi zâmbi larg băiatului și îi răspunse: Trebuia să-mi fi spus și mie îmi place mirosul frunzelor de nuc. 
♂ - Și acum ce o să se întâmple?
♀ - Fata o să-l sărute.
♂ - Dar...
♀ - Taci, am zis că se pupă, da!?
♂ - Păi și restul?
♀ - Restul nu mai contează, nu vezi că se iubesc? Restul o să vină de la sine.

English version: Two storytellers him and her

Read More »

Destul de târziu, aproape devreme

Doarme lângă mine, o iubesc. Aerul, precum valurile unei mări calde, intră și iese din pieptul ei ridicându-l ușor. Venele îi străbat mâinile precum fire despicate dintr-o sfoară mov, deșirându-se, pe ici pe colo, sub pielea albă transparentă.
Îi acopăr picioarele reci cu o pătură. Are capul afundat într-o pernă căutând somnul cu zâmbete. Râde în somn lângă mine. Se hlizește și dă din picioare, trebuie să fie un vis frumos. Nu o să rămână cu picioarele acoperite prea mult timp.
Pe jumătate adormită, mă ia în brațe, mă sărută pe gât și adoarme iar. Mă ridic de lângă ea, dezlipindu-mă cât mai ușor ca să nu mă simtă. Nu știu dacă mi-a intuit fuga, dar mi-a luat perna în brațe. Îi dau câteva fire rebele de păr de pe față și o privesc cum îmi zâmbește din somn. 
Mă duc în balconul convertit în bucătărie, deschid perdeaua și mă uit pe cer. Sunt stele acolo pe tapetul raiului, iar în fața lor norii merg cu pas de melc, văzându-și de treaba lor. Mă așez pe vechea băncuță de balcon, ținând contră peretelui cu spatele. Cu vârful degetelor simt o sticlă de vin în spatele băncuței, o mânuiesc afară din ascunzătoare, o desfac și o las să respire. 
Insomnia trebuie să fie o „ea”, doar o „ea” m-ar ține treaz noaptea. Și astfel vechea mea prietenă nocturnă îmi întinde un pahar de vin. Aș vrea să citesc o carte, să văd un film, dar degeaba, nu sunt suficient de treaz pentru așa ceva, tot ce pot să fac e să stau și să zac între gânduri confuze. Nu fac nimic decât să trag de timp până dimineață, când o să-mi vină somnul. 
La a doua cană de vin apare și iubirea mea în pragul ușii.
— Te-am lovit în somn? Mă bâțâiam?
— Da, dar nu m-ai sculat tu.
— Pot să stau cu tine? 
Nu m-ar întreba asta dacă ar fi cu adevărat trează. Îi zâmbesc și îi spun că da. Mi se așează în brațe și mă sărută.
— Atunci de ce ești treaz?
Aș vrea să am un răspuns, încerc să inventez ceva pentru ea.
— E lună plină, e prea multă lumină.
Iubirea mea aruncă o privire pe geam.
— E frumoasă. Te-ai trezit să te uiți la ea.
— Ești geloasă?
— Poate că da.
E ceva la conversațiile astea din timpul nopții, mă fac să o îndrăgesc și mai mult.
— Nu mai pot să dorm fără tine, îmi spune. Dacă nu te simt lângă mine, mă trezesc.
— Scuze. Nu știu ce am, pur și simplu nu pot să dorm. 
— Dacă tu nu poți să dormi, nici eu nu pot să dorm, o să stăm treji împreună.
Și spunând asta căscă cât să mă înghită. O iubesc.
— Te iubesc, îi șoptesc.
Mă sărută lung, se lipește de mine și suspină.
— Și eu te iubesc. O să-mi fac o cafea să stau trează cu tine... nu te uita așa la mine, vorbesc serios. 
Puse apa la clocotit și se așeză, de data asta, vizavi de mine. Încercă să-mi găsească ceva, ceva-ul care mă ține treaz: poate o scamă în ochi, poate un clopoțel ascuns după ureche. Am tăcut și am ascultat bolborositul apei împreună. Pot să jur că a adormit cu ochii deschiși, uitându-se la mine. Îi fac un semn și îi spun că fierbe apa. Iubirea mea oprește focul, pune cafeaua cu vârf în ibric și o amestecă alene, când într-o parte, când în cealaltă. Pune ibricul să se răcească în fața mea și se culcușește în brațele mele. 
— O las să se mai răcească, îmi spune. 
Aburii cafelei vin spre noi ca un farmec din cazanul vrăjitoarelor. 
— Voiam să te întreb, ce visai?
— Nu-mi amintesc bine, doar că eram mică și fugeam după niște gâște. Te râzi ai? Bine, dar tu ce visezi de obicei?
Încerc să-mi aduc aminte o fărâmă de vis, dar când mă îndrept cu gândul spre ea se dizolvă ca sarea în apă.
— Poate te visez pe tine, îi răspund. 
— Da, ai dreptate, sunt de vis. Dar să ști, că nici tu nu ești foarte real, stai aici pe întuneric, o formă fără contururi, și mai e ceva, parcă ești, nu știu, mai moale. Uite barba asta nerasă e de obicei ca sârma, dar acum e moale. Nu cred că ar trebui să beau cafeaua, e mai bine un pic amețită.
— Las-o pe masă, miroase bine. 
— O să mă culc aici cu tine pe bancă dacă nu vrei să stăm în pat.

Îmi ațipește în brațe, la orizont crepusculul zilei vrea să apară. O iau ușor pe sus ca pe un copil și o așez în pat. Mă întind lângă ea și las vinul și oboseala să-și facă efectul. O iubesc.
— Cât e ceasul? a murmurat, drumul spre pat trebuie s-o fi trezit.
— Destul de târziu, aproape devreme.

english version

Read More »

Quite late, almost early

She's sleeping next to me. I love her. Air, like warm waves, goes in and out of her chest, raising it lightly. Veins go across her hands like purple strings that split here and there under her transparent white skin.

I cover her cold feet with a blanket. Her head is sunk into a pillow looking for sleep with a smile. She's laughing in her sleep next to me. She giggles and kicks, it must be a fun dream. Her feet won't stay covered for long.

Dozing she takes me in her arms, kisses me on the neck and falls back to sleep. I peal myself away and get up softly, hoping she won't miss me. I don't know if she guessed my escape, but she took my pillow in her arms. I swipe a few rebel strands of hair from her face and watch her smiling at me from her slumber.

I go to the recently converted balcony/kitchen, open the curtain and look at the sky. There were stars on the heaven's wallpaper and before them clouds were walking in a snail's pace, minding their own business. I sit on the small balcony bench, pressing my back against the wall. I feel a bottle of wine behind the bench, using my fingertips I manage to take it out of hiding, I open it and let it breathe.

Insomnia must be a “she”, and “she” keeps me up at night. My old nocturnal friend hands me a glass of wine. I would like to read a book, see a movie, but I am not awake enough for that. All I can do is sit and lay between confused thoughts, do nothing except stall for time until morning, when I finally fall asleep.

At my second glass of wine my love appeared in the doorway.

“Did I hit you? Was I fidgety?”

“Yes, but you didn't wake me.”

“Can I sit with you?”

She wouldn't ask this if she was really awake. I smile and say yes. She sits in my arms and kisses me.

“Why are you awake then?”

I wish I had a good answer, I try making something up for her.

“It's a full moon outside, there's so much light.”

My love looks out the window.

“She's beautiful. You woke up to look at her.”

“Jealous?”

“Maybe.”

There's something about these night talks, they make me love her even more.

“I can't sleep without you,” she says. “If I don't feel you near me, I wake up.”

“Sorry. I don't know what's wrong with me, I just can't sleep.”

“If you can't sleep I can't sleep either, so we'll stay awake together.”

And saying that she yawned almost swallowing me hole. I love her.

“I love you,” I hummed.

She gave me a long kiss, she hugged me and sighed.

“I love you too. I'll make some coffee and stay awake with you ... don't look at me like that, I'm serious.”

She put the kettle on the stove and sat down, this time, opposite me. She was trying to find something, the certain “something” that was keeping me awake, maybe a piece of lint in my eye, maybe a tiny bell behind my ear. I kept silent and listened for the boiling water. I swear she fell asleep with her eyes open, staring at me. I gave her a nudge and told her the water was boiling. My love turned off the stove, filled the kettle to the brim with coffee and started lazily stirring one way and then the other. She put the kettle in front of me, and then she nestled in my arms.

“I'll let it cool,” she added.

Coffee fumes were coming at us like a charm from a witch's cauldron.

“I wanted to ask, what were you dreaming?”

“Can't remember much, I was a toddler and running after some geese. You're laughing? Well, what do you dream about?

I try to remember a fragment of a dream but when I turn my thoughts towards it the dream dissolves like salt in water.

“Maybe I'm dreaming of you,” I replied.

“Yes you're right, I'm dreamy. But you know, you're not that real either, sitting here in the dark, a shape without contours, and I don't know, there's something else … you seem softer. Your stubble usually feels like barbed-wire but now it's soft. I don't think I'll drink the coffee, I like being a bit dazed.”

“Leave it on the table, it smells good.”

“I'll just sleep here with you on the bench if you don't like the bed.”

versiunea în română

Read More »