Dec 9, 2016

Choking me

It's choking me. I know it makes no sense but I can't breathe when I think about it.
Lying down, a booger in my left nostril was bothering me. This was my upper nostril as I usually sleep on my right side. It's an important detail because the bottom nostril plugs up whenever I sleep like this. My bottom nostril gets squeezed as if someone is choking me from within and not a drop of air flows through it, but the upper nostril relaxes and lets air pass. Not now though, now there was an obstruction.
Some fucking thing made me dig after that mucus. Slowly but surely I concluded that there was something else there, something concrescent on the nasal wall, a polyp was budding inside my good nostril sealing it partially. There's nothing worse than something giving you enough air to gasp for more. And this body was plotting to strangle me inwardly. A terrible panic swept me. And the more I panicked the more blood was rushing to my head thickening my arteries. Letting in decreasingly less air. It was a vicious circle and I had to do something or else I'd die suffocated within minutes. I had to unlock the obstruction, I had to fight against this body that wants me dead.
I took a teaspoon and I dug deep into the sinuses with the narrow tail of the spoon, looking for the polyp. I found it and pushed it aside. The cold metal reduced its size but I couldn't stay with a spoon up my nose. The panic slowly eased away, I needed a solution, perhaps a pen tube. And while I was looking for a pen good enough to stick up my nose I came across the scissors. Perfect, a permanent solution.
I stuck the scissors up my nose and when I thought I found the polyp I pressed down hard. The pain hit me right in the brain, like an arrow struck my head, but that good kind of pain, when you suffer for a reason. I tried to blow out the polyp but nothing came out. I had to insist. So I stuck the scissors up my nose again and again and cut and cut until I could blow out enough of that motherfucking polyp so I could breathe. In my enthusiasm I may have nicked a vein for now unfettered streams of blood were flowing down my nose. A small price to pay for survival.
I arrived at the hospital with this bleeding problem. And the ER people bandaged me and tied me to the bed. They kept asking me "why didn't you just breathe through your mouth?". Well, I don't know, the thought simply didn't occur to me.

versiunea în română

Read More »

Mă sugrumă

Mă sugrumă. Știu că nu are nici o logică dar nu mai pot să respir când mă gândesc la asta.
Culcându-mă, un muc îmi deranja respirația în nara stângă. Nara superioară în poziția mea obișnuită de somn pe partea dreaptă. Amănunt important căci nara inferioară mi se închide orice aș face când dorm în poziția asta. Nara de jos mi se astupă ca și cum cineva m-ar sugruma pe interior și nici un strop de aer nu curge pe acolo, dar nara de sus se relaxează și lasă traficul fluvial de aer să treacă. Mai puțin acum, acum era o obstrucție acolo.
M-a pus mama naibi să scormonesc după mucul ăla. Încet și sigur am ajuns la concluzia că e altceva acolo, ceva concrescut pe peretele nazal, un polip înmugurit în nara mea bună, astupând-o parțial. Nu e nimic mai rău ca ceva care îți dă aer cu țârâita. Iar corpul ăsta complota să mă sugrume pe interior. O panică oribilă m-a cuprins la gândul ăsta. Cu cât mă panicam mai mult cu atât îmi urca mai mult sângele la cap îngroșându-mi arterele. Intra din ce în ce mai puțin aer. Era un cerc vicios, trebuia să fac ceva altfel aveam să mor sufocat în următoarele minute. Trebuia să deblochez obstrucția, trebuia să lupt împotriva corpului ăsta care îmi dorește moartea.
Am luat o linguriță și mi-am înfipt coada îngustă adânc în sinusuri, căutând polipul. L-am găsit și l-am împins într-o parte. Metalul rece i-a redus din volum însă nu puteam să stau așa cu o lingură în nas. Panica îmi trecea ușor ușor. Îmi trebuia o soluție, un tub de pix poate. Și în timp ce căutam un pix numai bun să mi-l bag în nas am dat peste foarfece. Perfect, o soluție permanentă.
Mi-am băgat foarfecele în nas și când am crezut că am dat peste polip am apăsat cu putere. Durerea m-a trăsnit fix în creier, ca o săgeată înfiptă în cap, dar era genul ăla de durere bună, când ști că suferi cu un scop. Am încercat să suflu polipul afară dar nimic. A trebuit să insist. Mi-am băgat foarfeca iar și iar și am tăiat și tăiat până când am putut sufla afară suficient din polipul ăla nenorocit cât să pot respira. În entuziasmul meu probabil am ciupit o venă căci acum șiroaie nestăvilite de sânge îmi curgeau din nas. Un preț mic pentru supraviețuire.
Am ajuns la spital cu problema asta cu sângele. Oamenii de la urgențe m-au pansat și m-au legat de un pat. Mă tot întrebau ”de ce nu ai respirat pe gură?”. Ei bine, nu știu, pur și simplu nu mi-a trecut prin cap.

english version
Read More »